Deşi trăim după nişte principii prost gândite , cel care a afirmat că sexul masculin nu e capabil să iubească ,sigur era vreun narcisist ocupat prea mult de sine şi prea dezinteresat de cei din jur . De acest lucru eram şi eu pur convinsă până într-o zi ,când mi-a fost adresat "Tu ai fost Anemona mea" (vezi "Suge-o Ramona" de Andrei Ciobanu ) ; şi de la un simplu moment de sinceritate, am început să deschid ochii şi să privesc puțin în urma mea.
Cine e Anemona?! Acea femeie pe care a avut-o sau o va avea fiecare bărbat în viața lui, cea care te-a învățat să iubeşti, cea de la care ți-ai luat prima palmă sau primul "şut în fund" , cea pentru care faci tot , cea la care te gândeşti de fiecare dată când pui capul pe pernă. Ea.. e cea care îți ia tot atunci când pleacă. Şi cum altfel ai putea numi un bărbat, după trecerea unei astfel de persoane prin viața lui , decât unul care iubeşte ?!
Dacă am sta să comparăm ,femeile suferă mult intr-un timp scurt ,apoi mai zboară doar aşa cu gândul rareori, mâncând înghețată şi devenind melancolice , dar bărbații suferă încet şi profund, omorându-se cu gânduri şi căutând variante de rezolvare ...care oricum nu ar mai avea niciun rezultat acum.
Iubire se află în fiecare din noi, cheia este să o laşi să înflorească şi să te bucuri de moment. Să dai deoparte bunurile materiale şi alte preocupări , că la batrânețe nu vei îmbrățişa o grămadă de fiare , sau o geantă plină cu bani, dar acum depinde şi de preferințele fiecăruia.
Concluzia este , că există o mare diferență între a vedea părțile bune şi a te face că nu le vezi, dar e mai uşor să generalizezi decât să iți pui mintea la contribuție. Nu m-am simțit bine fiindu-mi asociat un astfel de "compliment" , dar pe de altă parte am primit o lecție subînțeleasă .
Se pare că şi eu am avut "un Andrei al meu" ...
Cine e Anemona?! Acea femeie pe care a avut-o sau o va avea fiecare bărbat în viața lui, cea care te-a învățat să iubeşti, cea de la care ți-ai luat prima palmă sau primul "şut în fund" , cea pentru care faci tot , cea la care te gândeşti de fiecare dată când pui capul pe pernă. Ea.. e cea care îți ia tot atunci când pleacă. Şi cum altfel ai putea numi un bărbat, după trecerea unei astfel de persoane prin viața lui , decât unul care iubeşte ?!
Dacă am sta să comparăm ,femeile suferă mult intr-un timp scurt ,apoi mai zboară doar aşa cu gândul rareori, mâncând înghețată şi devenind melancolice , dar bărbații suferă încet şi profund, omorându-se cu gânduri şi căutând variante de rezolvare ...care oricum nu ar mai avea niciun rezultat acum.
Iubire se află în fiecare din noi, cheia este să o laşi să înflorească şi să te bucuri de moment. Să dai deoparte bunurile materiale şi alte preocupări , că la batrânețe nu vei îmbrățişa o grămadă de fiare , sau o geantă plină cu bani, dar acum depinde şi de preferințele fiecăruia.
Concluzia este , că există o mare diferență între a vedea părțile bune şi a te face că nu le vezi, dar e mai uşor să generalizezi decât să iți pui mintea la contribuție. Nu m-am simțit bine fiindu-mi asociat un astfel de "compliment" , dar pe de altă parte am primit o lecție subînțeleasă .
Se pare că şi eu am avut "un Andrei al meu" ...