Treceți la conținutul principal

Te-ai gândit?!

   Te-ai trezit dimineața şi ți-ai spus vreodată "Sunt atât de bogat! " ?!
Mhh.. şi iți voi spune şi de ce. Pentru că societatea ne învață "să vrem mai mult de la viață! " , dar cineva a uitat să completeze " Asta nu înainte de a aprecia ce avem deja !"
    Oare chiar aşa vrei să iți petreci tot timpul?! Alergând după ceva , pe care , după ce îl obții îi uiți adevărata valoare şi uiți cât de mult ți l-ai dorit? Apoi vrei altceva , apoi altceva,  apoi altceva ..şi la final? Te vei trezi bătrân, ducând o viață plictisitoare ,care nu îți oferă prea multe , şi tocmai atunci îți vei da seama că ți-ai irosit 60 de ani din viață doar încercând să ținteşti mai sus.
    Cineva mi-a spus odată " În lume sunt multe răutăți , pe care nu trebuie să le vedem dacă ne fac rău." . Da, corect ,  nu trebuie sa le vedem dacă ne fac rău , dar nici să intrăm în greva foamei ca semn de protest pentru tăierea copacilor. Nu spun că îmi e indiferent , dar eu una nu aş protesta pentru asta legându-mă de un arbore. Nu îl vor tăia pe acela, vor tăia altul. E mai mult decât inutil.
    Ideea e,  că uneori e bine să privim în jur, să comparăm şi să realizăm cât de norocoşi suntem pentru tot ce avem.Te-ai gândit că in ziua de azi mai există oameni care nu au văzut sau atins vreodată un smartphone? Care încă nu au apă curentă sau care beau din lacuri murdare pentru ca aia e singura lor sursă? Care mor de foame in secolul XXI ? Care mănâncă din gunoi ? Care dorm pe străzi? Care se întreabă "Ce vom mânca mâine? " nu "Oare cu ce să mă îmbrac diseară? " Te-ai gândit că ei nu au avut norocul tău ?! Noi ne plângem când ne pică netul, când ne bat părinții la cap, când ne lasă bateria, când nu e destulă apă caldă, când nu primim suficienți bani de buzunar, când ştim că a apărut Samsung G. S6 si tu incă te chinui cu o "vechitură" de S3, că nu ai geanta aia aşa de "cool" de la LV, că eşti obligat sa înveti sau că nu te-au lăsat sa ieşi în club. Mulți oameni de pe pământul ăsta ar muri să aibă jumătate, sau chiar un sfert din ce ai tu.
       Nu vreau să fiu înțeleasă greşit, focusează-te pe mesajul central : "Nu îți dai seama cât de bogat eşti ! "

Postări populare de pe acest blog

Copilul de zahăr

Îmi amintesc că eram iubită pe strada pe care locuiam, vecinii mă numeau ”păpușica” și eram des invitată prin casele lor la desene animate, la dulciuri, sau se întâmpla des să vin acasă cu poala plină de ouă. Eram tare mică, mânuțele mele și îndeletnicirea de pe la 3-4 ani, m-au ajutat să sparg de câteva ori ouăle până acasă. În drum spre piață, un drum liniar de la casa noastră, eram oprită des de alți prieteni ai lui Tanti Geta, care mă rugau să le spun o poezie în schimbul câtorva bomboane. Tanti Geta era o femeie minunată și curajoasă. Fusese toată viața funcționar la bancă, iar acum, văduvă, pensionară, cu fiu mare, în prag de căsătorie. Nu știu câți ani avea Tanti Geta când ne-am întâlnit, eu sigur aveam vreo 3, ea cred că vreo 68. Sper să nu mă înșel prea tare, când ai 3 ani nu prea le ai cu vârstele. Ne-am plăcut la prima vedere, mi-a adus o ciocolată și o rățușcă de cauciuc. La orfelinat nu prea aveam parte de dulciuri, sau când aveam, noi ăștia mici nu prea câștigam în fața

Raw

Scriu asta cu iubire pentru corpul meu. Ce mai nasoală perioadă pe care mi-o amintesc, apogeul durerii și al urii de sine, se întâmpla prin 2018. Aveam 20 de ani, eram proaspăt mutată în București și nefericită, mă aflam într-o relație care o luase la vale de ceva timp, abia începusem terapia și nu știam ce cu mine, cine sunt și încotro se îndreaptă viața mea. Nu eram conectată cu mine, nu simțeam nimic în corp, nu îmi simțeam emoțiile și cred că trăiam doar așa, la suprafața apei cât să nu mă înec. Îmi amintesc cu o mare compasiune față de mine însămi și de puștoaica ce eram, cât de mult mă uram când mă uitam în oglindă. Îmi amintesc cât de dezgustată eram de ceea ce vedeam și cât de monstruoasă mă consideram. Mâncam pe fond emoțional, inconștient și necontrolat, orice, oricând, chiar și când nu îmi era foame și de obicei doar junk food, doar că pe atunci nu știam că asta este o problemă reală, credeam despre mine că pur și simplu sunt gurmandă. Abia acum aproape 2 ani am aflat

Este ușor

Este ușor să îți dorești ca lucrurile din viața ta, care te-au modelat ca pe o plastilină, să se fi întâmplat într-un mod diferit. Este ușor să te gândești ca măcar o singură acțiune să se fi întâmplat altfel, ar fi dus acum în prezent, la o cu totul altă realitate. Am trecut prin Eforie Nord acum câteva zile, acel loc reușește să mă trimită în trecut de fiecare dată. Trecutul nu există, cum nu există nici ziua de ieri, dar trăiește în inima și în creierul meu sub formă de emoție, din emoții vorbesc, din tot ce am simțit, asta este realitatea mea asupra trecutului și cel mai probabil, a noastră, a tuturor. Eram ieșită de pe băncile școlii, era 9 iulie 2016 și terminasem Bac-ul cu o zi în urmă. Abia așteptasem momentul, era biletul meu de plecare din orașul în care m-am născut. Privind în trecut, sună absolut nebunește tot ce am făcut. Am plecat de acasă, aveam 100 de lei și câteva lucruri într-un geamantan împrumutat, eram singură și urma să merg să ma angajez la mare, pe un post