Nu am mai postat de ceva timp , dar am sa dedic, din respect pentru nefericitii din Colectiv , un loc special pe blogul meu.
Nu voi incepe sa imi expun teoriile sau parerile , ci doar sa prezint dintr-o perspectiva obiectiva ceea ce in continuare traiesc inca de pe data de 30 octombrie. Spun <perspectiva obiectiva> pentru ca nu am avut cunostinte acolo, nu cunosc clubul, nu l-am vizitat niciodata, nu am fost nici macar prin apropiere in momentul incidentului, dar cu toate asta ma declar profund impresionata de intregul eveniment.
Totul incepe astfel : Eram intr un alt club, intr-un alt oras, incercand sa profit de contextul in care ma aflam. Primesc un mesaj , era ora 00:17 "a luat foc clubul , 25 de morti si 100 de raniti !" , totul era atat de vag , dar totodata suna a disperare pura...am incercat sa cer explicatii, ma panicasem , dar m-a linistit gandul ca persoana care imi scrisese era acasa . Dupa ce am primit aceasta "siguranta sufleteasca" , recunosc ca am tratat putin superficial povestea si ca mi-am vazut in continuare de distractie. Cred ca de aceea simt nevoia de a ma descarca aici, ma consider un om josnic , eu , cea care era sufletul petrecerii , in timp ce iadul se dezlantuia la cateva zeci de kilometrii.
Ajunsa acasa , incidentul prinsese deja amploare , toate posturile tv il mediatizau, auzeam in stanga si in dreapta acelasi lucru si deja incepeam sa fiu dezamagita de mine insumi..
In urmatoarea zi s-a inzecit nu doar gravitatea tragediei , ci si starea mea. Pot spune ca am trecut de la regret profund, pana la nevoia de a sta singura intr-o camera , ascultand muzica trista..si desi am afirmat anterior "prezentare obiectiva" m-am referit strict la faptul ca nu aveam nicio legatura directa cu ce s-a intamplat in Colectiv, caci la umanitate nu poti renunta in astfel de cazuri. Am vazut pe facebook postarile unor oameni care, nu doar ca sunt indiferenti , ba chiar se bucurau de moartea celoralti deoarece, spun ei , "erau niste rockeri satanisti" . Din toata revolta mea , asupra a ceea ce gandesc unii "oameni inumani" totusi, le doresc sa nu treaca niciodata prin asa ceva si sa isi dea seama la un moment dat, de cat de grava e situatia. Ii pot numi doar niste inconstienti , care zac intr-un mediu mort. Cum poti fii stana de piatra ,cand in Romania intreaga aceleasi declaratii apar iar si iar .. pana ajungi sa le stii pe derost, declaratii in care e descris intregul IAD , cu oameni care cersesc si implora o sansa la viata, oameni pe jumatate morti, oameni desfigurati, arsi , care cer indurare de la niste asistenti de salvari..?!? Oare de cate astfel de cazuri mai este nevoie pentru a se reabilita ceva in tara..
Acesta este un apel catre voi, care inca sunteti oameni. "Ard ingeri in spitale si draci danseaza in catedrale" In semn de repect voi purta doliu inca o saptamana cel putin, deoarece simt nevoia de a ma revansa si de a arata ca imi regret nepasarea ...
Condoleante fratilor nostri !
Nu voi incepe sa imi expun teoriile sau parerile , ci doar sa prezint dintr-o perspectiva obiectiva ceea ce in continuare traiesc inca de pe data de 30 octombrie. Spun <perspectiva obiectiva> pentru ca nu am avut cunostinte acolo, nu cunosc clubul, nu l-am vizitat niciodata, nu am fost nici macar prin apropiere in momentul incidentului, dar cu toate asta ma declar profund impresionata de intregul eveniment.
Totul incepe astfel : Eram intr un alt club, intr-un alt oras, incercand sa profit de contextul in care ma aflam. Primesc un mesaj , era ora 00:17 "a luat foc clubul , 25 de morti si 100 de raniti !" , totul era atat de vag , dar totodata suna a disperare pura...am incercat sa cer explicatii, ma panicasem , dar m-a linistit gandul ca persoana care imi scrisese era acasa . Dupa ce am primit aceasta "siguranta sufleteasca" , recunosc ca am tratat putin superficial povestea si ca mi-am vazut in continuare de distractie. Cred ca de aceea simt nevoia de a ma descarca aici, ma consider un om josnic , eu , cea care era sufletul petrecerii , in timp ce iadul se dezlantuia la cateva zeci de kilometrii.
Ajunsa acasa , incidentul prinsese deja amploare , toate posturile tv il mediatizau, auzeam in stanga si in dreapta acelasi lucru si deja incepeam sa fiu dezamagita de mine insumi..
In urmatoarea zi s-a inzecit nu doar gravitatea tragediei , ci si starea mea. Pot spune ca am trecut de la regret profund, pana la nevoia de a sta singura intr-o camera , ascultand muzica trista..si desi am afirmat anterior "prezentare obiectiva" m-am referit strict la faptul ca nu aveam nicio legatura directa cu ce s-a intamplat in Colectiv, caci la umanitate nu poti renunta in astfel de cazuri. Am vazut pe facebook postarile unor oameni care, nu doar ca sunt indiferenti , ba chiar se bucurau de moartea celoralti deoarece, spun ei , "erau niste rockeri satanisti" . Din toata revolta mea , asupra a ceea ce gandesc unii "oameni inumani" totusi, le doresc sa nu treaca niciodata prin asa ceva si sa isi dea seama la un moment dat, de cat de grava e situatia. Ii pot numi doar niste inconstienti , care zac intr-un mediu mort. Cum poti fii stana de piatra ,cand in Romania intreaga aceleasi declaratii apar iar si iar .. pana ajungi sa le stii pe derost, declaratii in care e descris intregul IAD , cu oameni care cersesc si implora o sansa la viata, oameni pe jumatate morti, oameni desfigurati, arsi , care cer indurare de la niste asistenti de salvari..?!? Oare de cate astfel de cazuri mai este nevoie pentru a se reabilita ceva in tara..
Acesta este un apel catre voi, care inca sunteti oameni. "Ard ingeri in spitale si draci danseaza in catedrale" In semn de repect voi purta doliu inca o saptamana cel putin, deoarece simt nevoia de a ma revansa si de a arata ca imi regret nepasarea ...
Condoleante fratilor nostri !
