Stau lipită de spatele lui şi îi simt respirația greoaie din somn.Bătăile inimii devin şi ele din ce în ce mai profunde şi mai rare, anunțând parcă plecarea în lumea viselor. Sunt fericită, atât de fericită încât nu pot dormi. Mă năvălesc tot felul de sentimente ce mă determină să scriu , să mă dezbrac de rețineri şi să povestesc cum un om mi-a devenit pasiune..totuşi, cred cu desăvârşire că şi cuvântul "pasiune" e insuficient pentru ceea ce simt. Mulți s-ar îndoi de ceea ce vreau să exprim şi probabil ar zice că folosesc cuvinte prea mari, dar am ajuns în pasul de adorare profundă. Nu vă gândiți că face eforturi prea mari pentru asta. Simplitatea lui şi totalitatea gesturilor mici îmi umplu sufletul.Un zâmbet copilăresc şi sincer sau genul de privire drăgăstoasă sunt doar puține dintre miile de exemple. Şi nu e nevoie să îmi spună măcar un cuvânt pentru că îl simt. Simt ce vrea să îmi transmită de parcă aş vorbi cu mine însămi, s-a creat din pură întâmplare o legătură mai
Sorana Cașu