Aș plânge chiar, până și mările-ar seca,
Și de-aș fugi, tot te-aș găsi în sinea mea.
Trăiesc frumos, într-un frumos atât de-urât..
Te simt divin și tot te simt mai mult de-atât.
Și îngeri sunt, ce au trăit acest păcat
Dar eu!? Un muritor cu cap plecat ..
Pură să fie, scurta mea viață în durere,
Dar grea și lungă-mi moartea în tăcere.
Cu buzele-mi cusute, de negru amar și dor
Pe-al meu alb pat aș vrea să pot, să fiu, să mor.
Tristețe crudă, pustiindu-se pe al meu tot rai
Chiar nu mai știu.. unde eram cand tu erai?
Ce rânduri triste, până și morții ar lăcrima...
Și tot s-ar rdica dansând, vazând măreția ta.
Eu nu mai știu ce sunt, probabil absolutul ,
De când am decedat, unindu-mă cu lutul.
Și de-aș fugi, tot te-aș găsi în sinea mea.
Trăiesc frumos, într-un frumos atât de-urât..
Te simt divin și tot te simt mai mult de-atât.
Și îngeri sunt, ce au trăit acest păcat
Dar eu!? Un muritor cu cap plecat ..
Pură să fie, scurta mea viață în durere,
Dar grea și lungă-mi moartea în tăcere.
Cu buzele-mi cusute, de negru amar și dor
Pe-al meu alb pat aș vrea să pot, să fiu, să mor.
Tristețe crudă, pustiindu-se pe al meu tot rai
Chiar nu mai știu.. unde eram cand tu erai?
Ce rânduri triste, până și morții ar lăcrima...
Și tot s-ar rdica dansând, vazând măreția ta.
Eu nu mai știu ce sunt, probabil absolutul ,
De când am decedat, unindu-mă cu lutul.