O amintire a unui om

Și alerg pe un coridor mare, înalt, brăzdat de uși albe pe ambele părți, am hainele ude ce mi se lipesc de pielea înfrigurată, sunt disperată, deschid fiecare ușă în speranța că voi găsi pe cineva în ale cărui brațe să cad aproape fără suflare. Și tot alerg, parcă mi se frâng oasele, și cad in genunchi, nu mai pot, am obosit să alerg în zadar. Am obosit să alerg, când eu nici să merg nu pot. Sunt o fantasmă, mă sting în singurătate, lipsită de vlagă pe un covor aspru.
Oh sufletule, de ce ești trist..? Ieși și fii fericit..! Am obosit amandouă, îmi pare rău dragul meu, că ți-am suprimat drepturile la viață.. Simt că mă risipesc, ca nisipul într-o palmă de copil. Și rămân căzută, zile întregi și nimeni nu mă salvează. Și aproape mor, mor de durere, durerea mă spintecă pe viu, am nevoie să trăiesc, am nevoie să fiu iubită, am nevoie să fiu importantă pentru cineva..MAMĂ!! MAMĂ, nu ma lăsa aici!! Mămico, vino și salvează-mă de suferintă, ia-mă în brațe mămico și spune-mi că o să fie bine și că o să ai grijă de mine.. Mamico, nu mai pot..nu mă lăsa să mor aici de una singură...Tăticule, îmbracă-mă în rochița mea preferată roz și spune-mi că sunt prințesa ta.. tăticule, tu m-ai lăsat aici, tăticule, de ce nu merit iubirea ta? Tăticule, nu mă lăsa să mor întrebându-mă aceste lucruri zile la rând!
Luați-mă în brațe și pupați-mi fruntea, iubiți-mă și pe mine, va implor, sunt cea mai cuminte fetiță, doar iubiți-mă și pe mine măcar o zi..
Voi știti ce greu este să te comporți ca un om mare, mami și tati..? Nici acum nu știu să folosesc bine aragazul, m-am și fript de câteva ori..Mami și tati, ce le fac fraților mai mici dacă încep să plângă..? Dar dacă le este foame..? Mami și tati, m-ați aruncat într-o lume pe care încă nu o înteleg..
Mami, nu știi ce greu mi-a fost să vă întorc spatele și să plec în lume..mami, nu știi de câte ori am plâns singură de dorul vostru...mami, nu știi cum a fost să fac sărbători singură între străini, mami , nu știi cât de greu m-am obișnuit cu viața asta, mami, nu știi câtă sufeință este in mine, nici eu nu pot fii conștientă de ea pentru că m-ar omorî mami.. Îmi este frică..
Mami, am încercat să fiu un copil model..mami, de ce nu am meritat iubirea ta...de ce m-ai lăsat să cad din cer mami..mami, de ce mi-ai tăiat aripile..mami , de ce vrei să ma omori, sunt doar un copil mami, nu știu prea multe..

Mami, au trecut ani de când sunt una cu acest covor aspru și tot nu m-a găsit nimeni.. am să plec mămico..nu mai pot să trăiesc aici..îmi pare rău..

Să știți că vă iubesc etern.