PE ARIPI DE VÂNT

Dragă fată cu părul de foc, te-am cunoscut acum câțiva ani. Erai firavă și timidă, aveai pistrui, chip de porțelan și buzele subțiri de culoarea sângelui. Te-am acaparat cu nebunia mea și veselia ieșită din comun, te-am luat de mână și te-am aruncat în universul meu plin de unicorni, lavandă, vată de zahăr și fluturi. Erai ca un copil într-un parc de distracții, te uitai uimită în jur și mă adorai infinit. Eram puștoaice de liceu, ne împrietenisem deja și toată ziua împărțeam păreri despre toți băieții din școală. Eram cool, iar toată lumea ne aparținea. Ne țineam de mână și alergam de jur împrejurul globului pământesc în pauzele dintre ore. Creșteam împreună, odată cu trecerea zilelor și ne amuzam copios cu noi, cele din trecut. Ieșeam la întâlniri, apoi ne sunam și povesteam cu orele până și cel mai mic detaliu nesemnificativ. Anii treceau, tu cuminte așa cum te știam, învățai bine și erai lăudată de profesori, eu, așa cum mă știai, o rebelă cu absențele în buzunar. Ne mărisem a

Stau pierdută în colț, pe canapea, cu ochii închiși și cu capul dat pe spate. Întind picioarele și te găsesc pe tine. Te ating și mă lipesc de pielea ta caldă. Afară plouă, este răcoare și întunecat, iar pe fundal doar muzica ne mai ține trezi. Îți contemplu lumea în timp ce alerg prin mintea ta. Îți zâmbesc și îți fac cu mâna de la balconul casei tale; surprins, îmi zâmbești înapoi. Am găsit cheile și am ales să vin înainte. Am străbătut biblioteci întregi de cărți fără autor, le-am atins toate coperțile și le-am citit toate titlurile. Am găsit poezii despre iubire, despre ură, povești pentru copii și scrisori netrimise către a ta familie. Am stat la ceai cu al tău ego și am împărțit păreri despre tine. Am dansat cu demonii pe melodiile tale preferate și mi-am lovit glenza căzând. Am cântat la pian înconjurată de îngeri și zeițe. Am mirosit florile de pe pervaze și le-am udat cu iubire. Am mers ore întregi prin holuri înalte cu uși prăfuite, am încercat să privesc afară prin ferest

Nu pot să te iert. Nu pot să uit nimic din ce s-a întâmplat. Mamă, nu pot să te iert . Nu pot să mă mai mint că nu doare. Am obosit.. M-ai lasat cu mii de intrebări. Am crescut în haos şi frică. Am crescut în panică şi tortură şi am plâns zile la rând în spatele casei. Îmi uram viața, mă întrebam în repetate rânduri de ce mie, de ce eu, cu ce am greşit şi de ce merit asta. Mă gândeam la suicid aproape zilnic iar, singurul meu loc de linişte era şcoala. Nu pot să iert că m-ai lăsat să înnot într-o apă prea adâncă pentru mine. Nu pot să iert că mi-ai stins lumina şi că m-ai lăsat să merg pe întuneric, neștiind unde mă duc. Nu pot să iert că m-ai aruncat de pe munte când eu nu aveam aripi. Nu pot să iert că m-ai pus să pictez când eu nu aveam mâini, apoi m-ai certat pentru rezultat. Aveam nevoie de mâna ta să te găsesc. Eram mică şi neajutorată. Mergeam pe fundul oceanului şi căutam lumina de la suprafață dar eram oarbă. Si mă întrebam unde eşti. Zi şi noapte. Gând după gând şi vis după