Nu pot să te iert. Nu pot să uit nimic din ce s-a întâmplat.
Mamă, nu pot să te iert . Nu pot să mă mai mint că nu doare. Am obosit..
M-ai lasat cu mii de intrebări. Am crescut în haos şi frică. Am crescut în panică şi tortură şi am plâns zile la rând în spatele casei. Îmi uram viața, mă întrebam în repetate rânduri de ce mie, de ce eu, cu ce am greşit şi de ce merit asta. Mă gândeam la suicid aproape zilnic iar, singurul meu loc de linişte era şcoala. Nu pot să iert că m-ai lăsat să înnot într-o apă prea adâncă pentru mine. Nu pot să iert că mi-ai stins lumina şi că m-ai lăsat să merg pe întuneric, neștiind unde mă duc. Nu pot să iert că m-ai aruncat de pe munte când eu nu aveam aripi. Nu pot să iert că m-ai pus să pictez când eu nu aveam mâini, apoi m-ai certat pentru rezultat. Aveam nevoie de mâna ta să te găsesc. Eram mică şi neajutorată. Mergeam pe fundul oceanului şi căutam lumina de la suprafață dar eram oarbă. Si mă întrebam unde eşti. Zi şi noapte. Gând după gând şi vis după vis.
Nu îmi simt inima, nu simt nici tristețe dar nici bucurie. Totul este numai zid. Îmi doresc să te iert dar nu pot. Nu am cu ce..
Te-am iubit mereu şi te voi iubi întotdeauna dar mai mult nu am putut.
Acum am crescut, m-am întors blindată de credință, ego, negări, răni şi înconjurată de lupi. Acum mă cațăr singură pe munți şi mă las pe spate fără frică. Acum înnot în cele mai temute ape învolburate. Acum sunt o războinică, o războinică cu suflet de ghiocel.
Dă-mi din tăria ta şi învăța-mă să fiu femeie, mamă!!
Aşa că...iartă-mă mamă dar, nu pot să te iert.
Mamă, nu pot să te iert . Nu pot să mă mai mint că nu doare. Am obosit..
M-ai lasat cu mii de intrebări. Am crescut în haos şi frică. Am crescut în panică şi tortură şi am plâns zile la rând în spatele casei. Îmi uram viața, mă întrebam în repetate rânduri de ce mie, de ce eu, cu ce am greşit şi de ce merit asta. Mă gândeam la suicid aproape zilnic iar, singurul meu loc de linişte era şcoala. Nu pot să iert că m-ai lăsat să înnot într-o apă prea adâncă pentru mine. Nu pot să iert că mi-ai stins lumina şi că m-ai lăsat să merg pe întuneric, neștiind unde mă duc. Nu pot să iert că m-ai aruncat de pe munte când eu nu aveam aripi. Nu pot să iert că m-ai pus să pictez când eu nu aveam mâini, apoi m-ai certat pentru rezultat. Aveam nevoie de mâna ta să te găsesc. Eram mică şi neajutorată. Mergeam pe fundul oceanului şi căutam lumina de la suprafață dar eram oarbă. Si mă întrebam unde eşti. Zi şi noapte. Gând după gând şi vis după vis.
Nu îmi simt inima, nu simt nici tristețe dar nici bucurie. Totul este numai zid. Îmi doresc să te iert dar nu pot. Nu am cu ce..
Te-am iubit mereu şi te voi iubi întotdeauna dar mai mult nu am putut.
Acum am crescut, m-am întors blindată de credință, ego, negări, răni şi înconjurată de lupi. Acum mă cațăr singură pe munți şi mă las pe spate fără frică. Acum înnot în cele mai temute ape învolburate. Acum sunt o războinică, o războinică cu suflet de ghiocel.
Dă-mi din tăria ta şi învăța-mă să fiu femeie, mamă!!
Aşa că...iartă-mă mamă dar, nu pot să te iert.