Era târziu și stăteam pe bancă, roiau corbi deasupra mea și mă trăgeau într-un negru profund. Erau ca o tornadă de durere ce nu îmi dădeau pace. Mă anunțau de plecarea ta, dar nu voiam să accept. Nu eram în realitate și mă mințeam doar ca să mă simt mai bine. Derulam în minte momentele cu noi, imaginea chipului tău, ochii tăi albaștrii și părul tău auriu. Zâmbetul și corpul tău plin de citate motivaționale. Erai un luptător.. Am fost nevoită să accept, așa că am venit în casa ta. Am intrat pe poartă și m-a întâmpinat mama ta, femeia de fier, ce încă se ținea pe picioare, în pofida lucrurilor. M-am apropiat de ușa de la intrare și m-am aplecat să îți aprind candela. Mi-au izbucnit lacrimile și mă gândeam în continuu la ceea ce fac. Mi se părea ireal să vin la tine dar, nu să te văd, ci să te plâng. Bățul de chibrit îmi ardea degetele, dar lacrimile nu mă lăsau să văd fitilul lumânării. Aveam chipul ud, iar durerea îmi induna fiecare celulă. Am intrat la tine..erai atât de frumos și d
Sorana Cașu