Am ales singurătatea ca să îmi liniștesc inima. M-am pierdut în așternuturile camerei mele în timp și spatiu. Mă gândesc la tine așa că merg să îmi fac o cafea. Aprind aragazul iar flăcările încep să joace în jurul ibricului plin pe jumătate cu apă de la robinet. Pun două lingurițe de cafea în ceașca mea preferată, apoi peste toată negura din cană presar cristalele jucăușe de zahăr și amestec, îmi place cum se vede combinația cromatică dintre cele două culori. Stau cu mâinile în sân și bat din picior nerăbdătoare. Aștept. În scurt timp apa fierbe nervoasă. Înainte de a o turna în cană, împroșcă patru picături fierbinți pe blatul de bucătarie. Aburul este peste tot. Mirosul se împrăștie rapid în încăpere, iar eu merg înapoi în dormitor unde pisica doarme liniștită pe perna mea. Trag perdelele, asez ceașca de cafea pe pervazul de marmură al geamului, mă așez pe marginea patului și privesc afară. Orașul este minunat în felul lui, ușor posomorât și fad. Undeva în zare, văd lacul Tăbăcărie
Sorana Cașu