M-am pierdut în așternuturile camerei mele în timp și spatiu. Mă gândesc la tine așa că merg să îmi fac o cafea. Aprind aragazul iar flăcările încep să joace în jurul ibricului plin pe jumătate cu apă de la robinet. Pun două lingurițe de cafea în ceașca mea preferată, apoi peste toată negura din cană presar cristalele jucăușe de zahăr și amestec, îmi place cum se vede combinația cromatică dintre cele două culori. Stau cu mâinile în sân și bat din picior nerăbdătoare. Aștept.
În scurt timp apa fierbe nervoasă. Înainte de a o turna în cană, împroșcă patru picături fierbinți pe blatul de bucătarie. Aburul este peste tot. Mirosul se împrăștie rapid în încăpere, iar eu merg înapoi în dormitor unde pisica doarme liniștită pe perna mea. Trag perdelele, asez ceașca de cafea pe pervazul de marmură al geamului, mă așez pe marginea patului și privesc afară. Orașul este minunat în felul lui, ușor posomorât și fad. Undeva în zare, văd lacul Tăbăcăriei, îmi amintesc de tine și de plimbarea pe malul lui. Am râs, am admirat rațele, erai așa de încântat de ele. Le-am făcut poze și ne-am amuzat pe seama lor. Zâmbesc. Mă gândesc la tine. Încerc rapid să ies din nebuloasa amintirilor și să privesc la altceva. A da, eram la cafeaua de pe pervaz și la orașul minunat de la fereastra mea mare și luminoasă. Ce frumos și liniștit este totul. Încerc să mă bucur, dar cumva reușești să îmi bântui mintea și sufletul, ființa, și tot. În ceață, pe fundal departe, după clădirea mare, ce seara este îmbrăcată de lumini albastre, ești tu, dar eu mă trezesc, dispar și mă întorc în camera mea primitoare și colorată.
Sunt agitat de liniștită, pe exterior sunt mai blândă ca Raiul, dar lăuntrul meu freamătă de durere, sunt un paradox. Îmi doresc să fumez o țigară, de obicei mă ajută să îmi limpezesc gândurile. Caut scrumiera, improvizată dintr-un pahar mic de metal pentru băuturi fine, pachetul cu țigări firave, foarte mentolate, bricheta, și mă reîntorc pe marginea patului. Risipesc câteva scântei fine până reușesc să am o flacără, îmi pun țigara între buze și trag aer în piept. Expir fumul subțire care se disipă ușor în aer. Pisica mă privește încruntată pentru că nu ii place atmosfera înecăcioasă. Aceasta este un moment cu mine între iluzie și realitate. Stau pur și simplu. Reușesc să mă pierd preț de câteva minute...
Simt o ușoară căldură la degete ce îmi semnalează că țigara a ajuns la finalul vieții, cerând astfel să fie așezată la locul ei. Clipesc des, scutur din cap, mă frec la ochi și casc în încercarea de a mă aduce în prezent. Arunc o privire panoramică prin cameră. Ceva de pe noptieră îmi atrage atenția. Zâmbesc și mi se umezesc ochii, oftez și mă întind pe spate. Întorc capul spre partea ta de pat, este pustie și tristă. Mă întorc în lateral, și te îmbrățisez imaginar, cum obișnuiam să fac mereu înainte de a adormi. Plâng.
Mă ridic în picioare, mă sprijin de pervazul geamului, privesc ceașca de cafea, este plină și rece. Oftez iar și îmi șterg lacrimile cu tricoul, pisica se uită la mine confuză. Dorința de a te strânge în brațe arde puternic în mine, mi se agită sufletul ca o tornadă și încep iar să plâng. Mă așez pe jos lângă pat și îmi prind șuvițele de păr între degete, susținându-mi capul și rămân acolo preț de mai bine de zece minute..
Este a 13-a zi. M-am gândit intens la tine astăzi, probabil am să mă gândesc și mâine, merg să îmi fac o altă cafea.
Image from :
https://ro.pinterest.com/pin/349451252338567142/