Bună, eu sunt Sorana Cașu, am 23 de ani și studiez la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Constanța. Am acest blog din 2014 și actual lucrez la a forma o comunitate prin prisma acestui site. Inițial, postările mele au fost un fel de confesiuni în momentele în care simțeam că nu pot vorbi cu cineva, alegeam să scriu aici diferite lucrări. Pe unele le-am lăsat publice, pe altele poate prea intime, prea triste, am ales să le convertesc la draft. Poate cândva am să revin asupra lor și am să le postez. Deoarece vreau să creez o comunitate, am ales să vă vorbesc puțin despre mine, pentru a ne cunoaște, apoi probabil în timp am să creez o pagină de facebook, unde ne vom putea cunoaște împreună.
După cum am spus mai sus, numele meu este Sorana Cașu, am 23 de ani și locuiesc în Constanța. Sunt născută și crescută în Călărași, oraș în care am făcut școala, liceul, oraș în care familia mea locuiește. Deoarece am simțit că mediul înconjurător nu îmi este prielnic, am ales să plec din oraș în anul 2016, să lucrez imediat după terminarea bacului, pe care l-am picat. Fiind sezon estival, mi-am zis că aș putea lucra la mare și așa am și făcut. Am căutat pe internet locuri de muncă, iar următoarea zi eram în tren, singură, către Eforie Nord la primul meu job - cameristă. Loc din care am plecat după exact 5 zile din cauza faptului că nu eram respectată ca și angajat, șefii profintând de faptul că eram o adolescentă fără experiență, venită dintr-un alt oraș. Fix în seara demisiei, am găsit altă oportunitate și am luat trenul noaptea către Mangalia, unde m-am angajat tot ca și cameristă, loc în care am stat până în septembrie, la terminarea sezonului. Jobul de acolo era greu, mediul era toxic, mă consumam, nu prea primeam mâncare, iar stresul era la un nivel foarte ridicat. Totuși compensam prin aventura pe care o aveam cu un coleg de muncă, cu distracțiile de după program, alcoolul, petrecerile, sentimentul de independență, de libertate. Am slăbit 14 kg, dar mă simțeam fericită pentru că gustam din viață cu adevărat. Ulterior, m-am stabilit în Mangalia, mi-am făcut prieteni, am experimentat diverse joburi : pariuri sportive, casieră, ospătar. Am mai încercat să dau examenul de bacalaureat, dar nu l-am luat.
În 2017, m-am mutat în București cu iubitul meu de atunci, care era tot din Mangalia. Simțeam nevoia de ceva nou, de ceva palpitant, aveam 19 ani și voiam să văd oameni, să cunosc, să trăiesc. Ajunsă în București, m-am acomodat repede, mi-am găsit de lucru, totul părea că merge bine, dar ceva simțeam că îmi lipsește. Nu știam ce, dar aveam un gol în suflet, care nu mi se umplea nicicum.
Așa am descoperit terapia, la 19 ani. Punctul de întorsătură al vieții mele. De acolo am început să văd cu adevărat. La scurt timp după ce am început terapia, relația mea s-a destrămat, fiind bazată pe jocuri de putere, pe traume nerezolvate, pe nevoi, pe dependență. Mai ales pe dependență. El a ales să plece, eu am ales să rămân în București. Mi-am continuat terapia, am descoperit workshop-urile, am mai încercat să dau bacul, pe care nu l-am luat, am început să mă dezvolt, să mă cunosc, să mă regăsesc. Mi-am făcut iar prieteni, am exprimentat din nou diverse joburi și tot așa până în vara lui 2019.
În vara lui 2019, am ales să merg la un workshop, în Constanța, susținut de terapeuta mea cu care începusem procesul în 2017. La acel moment în București eram într-o perioadă rebelă. Petreceam mult, lucram mult, pierdeam nopți, locuiam în apartament cu cei mai buni prieteni Eliza și Amedeo, totul era ca un party continuu. Eram fericită, fericită în acel mod. În suflet simțeam acea nevoie de schimbare, din nou.
După 3 zile de workshop în Constanța, un workshop memorabil pentru mine, cu vindecări de traume adânci, în relație cu mama și cu tata, mă cam bătea gândul să mă mut. Ei, așa am și făcut, nu m-am mai întors în București de atunci, decât după bagaj...și nu cel emoțional. S-au așezat lucurile foarte rapid aici, parcă s-au aliniat toate în sprijinul meu. Locuință, job, am luat și bacul, am intrat și la facultate. Bingo ! Toate în decursul a 2-3 luni.
Am ales aria psihologiei, deoarece am avut nevoie să înțeleg viața, să dau un sens acestui tumult și să înțeleg mai bine oamenii, să înțeleg pe bază facem alegeri, ce ne mișcă, ce ne schimbă, și îmi doresc să împart toate acestea. Am mai bine de 2 ani de când locuiesc în Constanța, aici am atins gustul fericirii și al iubirii pentru prima dată în viață, autentic. În acest oraș m-am conectat cel mai sincer cu mine, în liniște. Fără haos și party.
Acum, în 2021, aproape 2022 deja, readuc la viață acest blog, cu scop de vindecare, de sprijin, de prietenie și de blândețe pentru persoanele care au nevoie să vorbească, pentru persoanele care sunt interesate de astfel de informații, pentru persoanele care simt că sunt pe aceleași vibe cu mine.
Încă odată, eu sunt Sorana Cașu și iubesc oamenii, îmi doresc să lucrez, să ghidez și să ofer sprijin oricui simte că are nevoie. Sunt aici! Bine ai venit pe blogul meu ! Te îmbrățișez !