Așa sunt inspirată ori de câte ori se apropie ziua mea de naștere. Îmi place să compar anii între ei și să serbez bucuroasă tot ce am adunat de-alungul a 365 de zile.
Pentru mine e un soi de terapie, care mă ajută să continui în fiecare zi cu mai multă voință și putere.
Dacă nu mă cunoști deja, eu sunt Sorana Cașu, iar dacă ești interesat de blogul meu, te invit să accesezi pagina principală a acestui site, loc în care găsești mult mai multe informații despre mine și despre activitatea mea.
După cum spuneam, se apropie ziua mea, iar acest lucru mă bucură atât de mult deoarece îmi place să privesc plină de iubire la trecut, iar mai mult de atât, îmi place să scriu despre asta.
Anul trecut când împlineam 23 de ani, eram la începutul relației cu partenerul meu, iar fără să îmi dau seama, aveam să pășesc într-un capitol total nou mie, un capitol în care m-am descoperit pe arii noi, atât pe plan personal, câr și pe plan profesional.
Acum doi ani, când împlineam 22 de ani, eram de câteva luni în Constanța, era aproape începutul pandemiei, deși nu știam încă acest lucru, mă aflam într-o zonă de vindecare spirituală, fizică și mentală, după ce relaționasem în ultimul timp cu câteva persoane extrem de toxice. Acea perioadă de atunci, a reprezentat începutul palpabil al vindecării autentice, ce tot durează de aproape 2 ani.
Acum trei ani, la 21, mă aflam la București, pe finalul perioadei mele de distracție fără limită, fără sens și fără direcție. Mă poziționasem inconștient într-o zonă de autosabotare. Petreceam cât era noaptea de lungă, de luni până luni și uram cu pasiune zilele de marți sau miercuri când erau închise cluburile mele preferate și munceam cât era ziua de lungă, tot de luni până luni, pentru banii pe care îi spărgeam fără limită noaptea. A fost o perioadă plină de haos, dar a fost o perioadă frumoasă, în care am făcut ce mi-am dorit, aproape ca orice adolescent ce se trezește, peste noapte, în magia ispititoare a Bucureștiului.
Acum patru ani, la 20, abia ce mă mutasem în capitală și priveam cu entuziasm spre ce va urma să se întâmple. Eram într-o zonă de descoperire a unor oportunități noi oferite de un oraș atât de viu. Abia descoperisem terapia în plac fizic și beneficiile pe care le aduce. Abia atunci începusem să conștinetizez ce sunt traumele, legăturile karmice, spiritualitatea și energiile și cât de mult aveam să lucrez cu mine pentru o versiune mai bună a mea.
Acum cinci ani, la 19, m-a prins ziua de naștere la job, era primul meu job de ospătar și mă aflam în Mangalia. Era primul oraș în care m-am mutat după Călărași și eram fascinată de oportunitatea de a fi atât de aproape de mare. Consider că a fost un oraș de tranziție, ce mi-a dozat în mici măsuri imagini despre cum este viața cu adevărat, după ce esti pe cont propriu, situație ce avea să mă pregătească pentru ce urma. Mai mult de atât, pe atunci nu visam că în mai puțin de 1 an urma să fac un salt important al vieții mele în București.
Acum șase ani, la 18, eram clasa a 12-a, mă pregăteam de Bacalaureat și mă rugam pentru tot ce am acum.
Astăzi, aproape la 24, am devenit o prietenă mai bună a mea, sunt mai conectată cu corpul și cu nevoile mele, scriu mai des și am proiecte noi în această direcție, am învățat mai multe despre psihologie ca domeniu, citesc mai mult, trăiesc mai real și mai din plin. Astăzi, aproape la 24, mă bucur de tot ce mi-am dorit la 18.
Viața e tare faină, fix așa, când sus, când jos. E plăcut și sigur să te plimbi cu un trenuleț în linie dreaptă, dar e mai palpitant să te dai cu un trenuleț într-un roller coaster.
Dacă visurile tale nu au devenit realitate încă, mai devreme sau mai târziu, vor deveni. Keep Going You Little Rockstar !
Foto: Pinterest
Dacă nu mă cunoști deja, eu sunt Sorana Cașu, iar dacă ești interesat de blogul meu, te invit să accesezi pagina principală a acestui site, loc în care găsești mult mai multe informații despre mine și despre activitatea mea.
După cum spuneam, se apropie ziua mea, iar acest lucru mă bucură atât de mult deoarece îmi place să privesc plină de iubire la trecut, iar mai mult de atât, îmi place să scriu despre asta.
Anul trecut când împlineam 23 de ani, eram la începutul relației cu partenerul meu, iar fără să îmi dau seama, aveam să pășesc într-un capitol total nou mie, un capitol în care m-am descoperit pe arii noi, atât pe plan personal, câr și pe plan profesional.
Acum doi ani, când împlineam 22 de ani, eram de câteva luni în Constanța, era aproape începutul pandemiei, deși nu știam încă acest lucru, mă aflam într-o zonă de vindecare spirituală, fizică și mentală, după ce relaționasem în ultimul timp cu câteva persoane extrem de toxice. Acea perioadă de atunci, a reprezentat începutul palpabil al vindecării autentice, ce tot durează de aproape 2 ani.
Acum trei ani, la 21, mă aflam la București, pe finalul perioadei mele de distracție fără limită, fără sens și fără direcție. Mă poziționasem inconștient într-o zonă de autosabotare. Petreceam cât era noaptea de lungă, de luni până luni și uram cu pasiune zilele de marți sau miercuri când erau închise cluburile mele preferate și munceam cât era ziua de lungă, tot de luni până luni, pentru banii pe care îi spărgeam fără limită noaptea. A fost o perioadă plină de haos, dar a fost o perioadă frumoasă, în care am făcut ce mi-am dorit, aproape ca orice adolescent ce se trezește, peste noapte, în magia ispititoare a Bucureștiului.
Acum patru ani, la 20, abia ce mă mutasem în capitală și priveam cu entuziasm spre ce va urma să se întâmple. Eram într-o zonă de descoperire a unor oportunități noi oferite de un oraș atât de viu. Abia descoperisem terapia în plac fizic și beneficiile pe care le aduce. Abia atunci începusem să conștinetizez ce sunt traumele, legăturile karmice, spiritualitatea și energiile și cât de mult aveam să lucrez cu mine pentru o versiune mai bună a mea.
Acum cinci ani, la 19, m-a prins ziua de naștere la job, era primul meu job de ospătar și mă aflam în Mangalia. Era primul oraș în care m-am mutat după Călărași și eram fascinată de oportunitatea de a fi atât de aproape de mare. Consider că a fost un oraș de tranziție, ce mi-a dozat în mici măsuri imagini despre cum este viața cu adevărat, după ce esti pe cont propriu, situație ce avea să mă pregătească pentru ce urma. Mai mult de atât, pe atunci nu visam că în mai puțin de 1 an urma să fac un salt important al vieții mele în București.
Acum șase ani, la 18, eram clasa a 12-a, mă pregăteam de Bacalaureat și mă rugam pentru tot ce am acum.
Astăzi, aproape la 24, am devenit o prietenă mai bună a mea, sunt mai conectată cu corpul și cu nevoile mele, scriu mai des și am proiecte noi în această direcție, am învățat mai multe despre psihologie ca domeniu, citesc mai mult, trăiesc mai real și mai din plin. Astăzi, aproape la 24, mă bucur de tot ce mi-am dorit la 18.
Viața e tare faină, fix așa, când sus, când jos. E plăcut și sigur să te plimbi cu un trenuleț în linie dreaptă, dar e mai palpitant să te dai cu un trenuleț într-un roller coaster.
Dacă visurile tale nu au devenit realitate încă, mai devreme sau mai târziu, vor deveni. Keep Going You Little Rockstar !
Foto: Pinterest